...ca să vad,umbra din umbră cum se lasă,
cum al luminii văzătoare,
dur prăpăd,
devine tot din ce în ce mai moale,
cum se lungeste umbra dupa pomi,
cum omul dupa om se prelungeşte,
cum zidul dimineţii lent se năruieşte,
şi cum lumina stelelor răsare,
pe o cu totul altă înserare.
Nod32 - Nichita Stănescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu