miercuri, 13 octombrie 2010
marți, 5 octombrie 2010
Abis celest
în jungla cuvintelor
mai întâi am învatat sa fiu OM
dar ca orice naiv
visam sa ma ia cerul sub aripa sa albastra
sa fiu pasare sau nor
asa încât mai târziu am încercat sa zbor
si m-am lovit cu fruntea de lespezile negre
semnez certificat de înger chior
am trait o viata în copaci din beton
de cald îmi tine o casa de lemn
în care îmbatrânesc oasele
cât de moale este cerul
sub talpile goale
iar acolo sus departe
negrul pamântului
pluteste deasupra fruntii mele
stele sunt lacrimile sfintilor
condamnati la tacere
doar visurile sunt din sânge si carne
vietile sunt mistere
în aceasta conspiratie a îngerilor
doar curcubeul este brâul lui Dumnezeu
care strânge suflete
între lumina si întuneric
nu mi-am imaginat niciodata umbrele
îngeri pazitori
îndreptându-ne pasii
spre lumea în care ne-am nascut morti
si-n care ne întoarcem cautatori de fericire
nu mi-am imaginat niciodata Soarele
un calau cu lacrimi de crocodil
care-si ascute dintii pe retina îndragostitilor
la malul unei mari
mai întâi am învatat sa fiu OM
dar ca orice naiv
visam sa ma ia cerul sub aripa sa albastra
sa fiu pasare sau nor
asa încât mai târziu am încercat sa zbor
si m-am lovit cu fruntea de lespezile negre
semnez certificat de înger chior
am trait o viata în copaci din beton
de cald îmi tine o casa de lemn
în care îmbatrânesc oasele
cât de moale este cerul
sub talpile goale
iar acolo sus departe
negrul pamântului
pluteste deasupra fruntii mele
stele sunt lacrimile sfintilor
condamnati la tacere
doar visurile sunt din sânge si carne
vietile sunt mistere
în aceasta conspiratie a îngerilor
doar curcubeul este brâul lui Dumnezeu
care strânge suflete
între lumina si întuneric
nu mi-am imaginat niciodata umbrele
îngeri pazitori
îndreptându-ne pasii
spre lumea în care ne-am nascut morti
si-n care ne întoarcem cautatori de fericire
nu mi-am imaginat niciodata Soarele
un calau cu lacrimi de crocodil
care-si ascute dintii pe retina îndragostitilor
la malul unei mari
plina de culoarea ochilor mei
Conspiratia ingerilor - Ionut Caragea
duminică, 3 octombrie 2010
duminică, 26 septembrie 2010
vineri, 24 septembrie 2010
Strugurii s-au copt în lipsa ei
"Când crezi, totul devine lesne, ca şi cum ar curge în tine în loc de sânge ulei cald"
"Dimineaţa am deschis fereastra. Aceeaşi toamnă aurie care ne-a apropiat cîndva a năvălit în camera Adei, aceeaşi lumină stranie, filtrată prin jaluzele, a mîngîiat tenul măsliniu al prietenei mele. Dormea încă obosită de atîtea trăiri. Am zîmbit cald, era timpul să se trezească, să plece şi să-şi clădească acum o nouă viaţă. Venise vremea să uite multe şi să ia totul de la capăt."
“Trecutul e doar pentru bunul meu plac. Un fel de omagiu pe care-l aduc tuturor sufletelor care s-au perindat prin viaţa mea şi n-au stiut să rămână. Sau n-am stiut eu sa le păstrez.”
joi, 23 septembrie 2010
duminică, 5 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)